Neo-organic contemporary design
Mi-a căzut în mâini sub ochi cartea lui Julius Lips, care după traducerea în română sună foarte frumos – Obârșia lucrurilor. După descrierea cât mai generalist antropologic, să înțeleagă tot omul de rând această origine a lucrurilor, am rămas pironit pentru câteva gânduri la următorul paragraf pe care îl voi reda între ghilimelele de mai jos:
Continuă lectura „Răzmerița lucrurilor”
Mai demult afirmam într-o postare undeva pe net, cum că noi în atelier nu creăm obiecte ci ne creăm lumea. Asta în sine poate fi un subiect îndelung de dezbătut, însă ne vom opri asupra unui aspect concret, pe care l-am deblocat ca pe o ușă în calea noastră.
O ușă care tocmai a lărgit exponențial orizontul posibilităților, nu numai de a crea noi articole îndreptate înspre tot felul de domenii de folosință, dar mai ales faptul că am adăugat zale la acest lanț al cunoașterii cât mai largi a devenirii unui obiect.
Faptul că, nu numai că urci înspre diversitatea de posibilități în fața cărora ești supus, plecând de la un anumit suport, în cazul acesta un material, dar și să cobori îndeajuns de mult încât să creezi și să transformi efectiv materialul pentru a-ți crea suportul, ca mai apoi să te duci cât mai departe în cunoaștere.
Astfel ne creăm lumea și aceasta emană mai departe.
Continuă lectura „Abordăm hârtia ca expresie a reînoirii”Acea perfecțiune, fără cusur, există doar în mintea oamenilor. Ea este extrem de banală și odată ce (de fapt) niciodată nu o poți atinge, devine împlinirea unui scop limitat și fad, care rămâne doar ipotetic în enunțare, dar totuși își produce efectele în expectanțe și comportament . Este vorba de perfecțiunea în linii și colțuri drepte, perfecțiunea țintită de vârful tăios al aspirațiilor noastre de a cunoaște totul de jur împrejur și implicit de a stăpâni peste orice factor posibil perturbant. Însă, ipotetic, odată ce fricile noastre despre necunoscut și imprevizibil vor fi astfel eradicate, atunci nu vom mai avea înspre ce privi, decât înspre un gol lipsit de orice posibilitate de manifestare a haosului în noi impresii perfectibile.
Continuă lectura „Perfectul deformat”Când ne gândim la obiectele din jurul nostru, o facem pe anumite considerente. Lumea materială care ne îmbracă viețile, cu siguranță că are un ecou despre ceea ce se întâmplă în interior și ne descriu într-o oarecare măsură, fidel sau nu, cum suntem noi ca persoane. Am putea spune că pe baza acestor modalități de exprimare funcționează unele societăți sau grupuri de persoane. Și de asta am putea spune că nu este nimic nou sub Soare.
Etalarea bunurilor, a averilor, veșmintelor, a operelor de artă etc, au fost dintotdeauna un subiect bifat de unii și râvnit de alții.
Însă ideea pe care vreau să o transmit aici nu este despre a folosi obiectele, această lume materială ca pe un paravan poleit dintre noi și restul lumii. O mască transfigurată a autenticei noastre personalități. Aici mă refer la cum ne oglindim pe noi înșine, cum ne descifrăm și mai ales ce putem învăța din mediul cu care suntem deja înconjurați ca mai apoi să învățăm cum să ne înconjurăm cu mediul. Să mă fac mai înțeles:
Continuă lectura „Introspecție cu obiect”Conștientizarea drumului pe care ne aflăm ne va trece prin poarta cunoașterii și va lua forma sinelui nostru. Dacă acordăm intenția de a ne cunoaște pe noi înșine, atunci transformarea noastră se potrivește cu forma înțelepciunii. Filosofie de dincolo de obiect!
Iată-mă, îmi zic, sculptând un bol dintr-o frumoasă bucată de tei, care spre norocul meu are și un pic de scoarță rămasă, așa pentru efect. Rașchetez cu un cuțit curb cu două muchii, marginile viitorului căuș, până când adâncitura e suficient de adâncă să mă tenteze să beau apă din ea, însetat fiind pe căldurile astea bănățene.
Continuă lectura „Provocările perseverenței”De-am fi păpădii cu chică căruntă, să ne dorim măcar încă odată a fi admirate înainte să ne sufle zefirul de vară!
Mai surprind câteodată obiectele din casă într-o imagine care împreună formează conexiuni neașteptat de profunde. Ca or fi doar în mintea mea și ca eu le proiectez în interior/exterior cu un sens, nu prea contează.
Cert este că mă uitam la alunele din cupa din lemn și cum împreună ca întreg, iau forma cupei. Toate sunt una cu acea cupă. Iar cartea cu semințe de înțelepciune ZEN îmi stă martor la experiența momentului. Să fii una cu tot!
În mintea noastră se nasc idei dintr-un neant complex. Încercăm să le descriem prin diverse forme și concepte, și fiecare idee din aceasta își necesită timpul de a se dospi înainte să fie prezentată lumii.
Continuă lectura „În atelier eu nu creez obiecte. Eu îmi creez lumea!”De fiecare dată când fac ceva dintr-o bucată de lemn lăsată de izbeliște, îmi vin în minte versurile testamentale ale lui Arghezi: ,, Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Continuă lectura „Les fleurs du mal”