Oamenii sunt ființe creatoare! Ce înseamnă asta mai exact? Păi, e simplu și probabil știi deja răspunsul: Ei fac tot felul de lucruri și aduc pe lume tot felul de chestii care mai de care izvorâte din mintea lui, asta…, sau depinde cu cine ai această discuție. Oamenii sunt singurele ființe, cel puțin din câte știm până acum, care au această capacitate de exercitare creativă, să pună cap la cap idei și să le dea o formă cu care mai apoi să interprindă diverse acțiuni. Da, mai există și alte specii de animale care se folosesc de câte un băț, cochilie sau piatră de care să se folosească în supraviețuirea lor, fie că vorbim de hrană sau adăpost, dar nu în același mod în care o fac oamenii.
Scopul acestui text nu este de a analiza dacă e bine sau nu ce face omul, de ce lucruri inventează și cum au ele impact asupra noastră, ci mă voi opri pe traseu asupra unui aspect care pe mine în mod special mă fascinează și care mă face să fiu ceea ce unii numesc, artist, artizan, meșter, designer sau cum îmi place mie să spun creator; adică tocmai această transformare, această metamorfoză care are loc între idee și formă.
În atelier fac tot felul de obiecte din lemn pentru casă. Nu am nici o formare în domeniu, sunt un autodidact în activitatea care mă definește. Ba mai mult, ceea ce am studiat adică psihologia și teologia, nu au nici o legătură, aparent, cu domeniul științelor exacte. Zilnic mă văd în atelier meșterind o mulțime de lucruri, atât cât mă pricep și cât îmi permite timpul. Dacă ar fi după mine aș face asta încontinuu. Consider că pur și simplu nu mă voi plictisi vreodată sau că depun un efort ca să fac ceea ce fac. Eu pur și simplu „sunt” în acest tablou.
Ceva simt că m-a atras ca o forță gravitațională pe acest traseu, care nu duce la un vreun scop în sine mai devreme sau mai târziu în viitor, ci însăși faptul de a fi prezent în această postură. Și aici vorbesc de această capacitate de transformare de la o idee la ceva concret, material. Pentru mine este un privilegiu de a fi în această poziție, pentru că văd în timp real ce se întâmplă, particip efectiv la acțiune, lucru îți oferă o putere, o vigoare, și un sens. Cu alte cuvinte îți dă un chef de viață cum nu ai mai văzut.
Acum desigur spun aceste cuvinte într-un mod cât se poate de subiectiv, căci nu am cum să vorbesc despre trăirile interioare ale altcuiva. Este doar o observație asupra unui lucru, observație care te poate mișca într-atât de mult încât să treacă peste niște luări de decizii într-un mod intenționat și să te pună pe un traseu care vorbește pe sufletul tău.
De altfel o simplă observație conștientă asupra unui aspect din viața noastră este suficientă încât să te facă să te introspectezi pentru a te cunoaște mai bine.
Revenind la la oile noastre, cu toții vrem să îndeplinim multe lucruri. Cu toții vrem ca visurile să ne devină realitate. Avem idei și nu știm cum să le punem în aplicare cât mai rapid. Cred că mulți oameni sar peste o etapă în a pune în aplicare o idee. Și anume că trec peste definirea termenului de idee în sine. Ideea este o informație, un concept, un gând, eter, imaginație, este energie, ceva imaterial, căci dacă doar “îți întorci privirea” e posibil să nu mai fie acolo. Până ca o idee să devină realitate concretă, ea există acolo undeva, nu are limite și nu o poți cuprinde. Este însăși un univers în expansiune. Nici măcar nu știm mecanismele prin care se formează o idee. Cum să vrem noi ca visurile să ni se îndeplinească peste noapte? Căci trebuie să transformăm ideea în concret, să o aducem în realitate.
Totul necesită punerea în mișcare a unor resurse, muncă și perseverență. Unii oameni doar se gândesc la o idee și acest lucru este deja ceva extraordinar. Sunt mulți savanți care doar scriu o teorie și îi lasă pe alții peste generații să aducă ideea în concret. Abia în 2019 s-a reușit fotografierea unei găuri negre, care până la acea dată era doar o teorie. Pentru această reușită au conlucrat astrofizicieni din toată lumea, s-au folosit algoritmi complicați și computere super-puternice, totul pentru a revela o imagine blurată a unei găuri negre. Dacă te interesează subiectul las și un link aici – https://eventhorizontelescope.org/
Noi suntem doar un mediator între imaterial și material. Dacă este dificil ca o idee să devină realitate, pentru noi este imposibil să alergăm înspre ea pentru a o cuprinde fără pregătirea necesară. Este mult mai ușor ca ideea să devină materie decât materia să devină idee. Acesta este traseul!
Și ce să fac, dacă mare parte din viață am fost pe la biserică, hai să dau și o pildă:
Isus spune: este mult mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechile unui ac decât un bogat în împărăția cerurilor. Această pildă pusă în exemplul de față putem spune așa: este imposibil fizic ca o cămilă să treacă prin urechile unui ac. Însă, la nivel de idee putem face acest lucru posibil. Prin imaginație putem crea un ac imens în mintea noastră și să îl aducem ulterior în realitatea concretă prin care să poată trece o cămilă adevărată.
Acesta este mesajul artei creării de obiecte de zi cu zi, supradimensionate. Îți arată importanța acelui obiect mic, neînsemnat și ignorat dar care prin imaginație poate deveni imens și nu poate fi trecut ușor cu privirea.
O idee de cele mai multe ori apare in termeni absoluti, perfecti, că acolo unde se afla ea nu poate fi înfrânată. Manifestarea ei se face fără vreo piedică, fără vreun compromis. Acolo totul este posibil. Și suntem noi care trăim în lumea pe care o știm, cu toate formele ei, cu toate neajunsurile și cu toate compromisurile. Si după cum ziceam noi ne aflăm la mijloc între o idee care poate însemna o dorință, o posibilitate, o șansă, s.a.m.d și lumea în care trăim, iar felul în care legăm prin noi această lume este o artă în sine. Fuga disperată înspre o idee și forțarea ei de a o aduce mai aproape de noi, nu face decât să o îndepărteze și mai mult, lăsând în urmă numai dorințe neîmplinite.
Totul ține de comunicare, de introspectie, de incurajare, de atentie ce o acordam anumitor idei și de felul în care le facem să fie cât mai vivide pentru a putea fi aduse într-un mod realist între noi. O idee perfectă în minte nu înseamnă automat o idee perfectă în realitate. Un bloc de marmură e bine mersi așa cum e, dar poate să ascundă în interior o statuie. Dar pentru asta este necesar de lovituri de ciocan și daltă precise ca să iasă la lumină. Din acest motiv a fi perfecționist uneori pur și simplu nu e fezabil.
O idee se transformă, este o transfigurare, o alchimie și nu își poate păstra caracteristicile exact așa cum sunt ele dar sub o altă formă. În schimb ea păstrează și duce cu sine exact elementele necesare a ceea ce ea însăși reprezintă. O idee care reușește astfel să prindă viață într-o formă fizică este o idee bună. Și ca să nu fie confuzii, nu mă refer la efectele pe care le are o idee după ce a prins formă aici pe pământ ci felul în care a urmat traseul până aici.
Desigur că eu fac referire la obiecte fizice, căci îmi e mai aproape subiectul despre care pot să vorbesc, dar aceste idei se pot transforma în note muzicale, poezie sau dans, grădinărit, alergat și trezit de dimineață. Ba chiar admiterea examenului de conducere, plimbatul câinelui și o rutină zilnică. Ideile vin și pleacă aproape neexistând decat surprinse in forma de creatie iar faptul că atunci când reușim să facem toate aceste lucruri ce ne le propunem, este în sine fascinant!
O parte din aceste gânduri au fost scoase din cartea Pămădim Idei și adaptate la subiectul de față, carte pe care am scris-o acum câtiva ani și este de găsit la noi pe site. De asemenea astfel de subiecte sunt și filmate sub formă de vlog pe care îl poți urmări mai jos. Toate cele bune!
Cezar de la LUN