Categorie: Fără categorie

Oamenii sunt ființe creatoare! Ce înseamnă asta mai exact? Păi, e simplu și probabil știi deja răspunsul: Ei fac tot felul de lucruri și aduc pe lume tot felul de chestii care mai de care izvorâte din mintea lui, asta…, sau depinde cu cine ai această discuție. Oamenii sunt singurele ființe, cel puțin din câte știm până acum, care au această capacitate de exercitare creativă, să pună cap la cap idei și să le dea o formă cu care mai apoi să interprindă diverse acțiuni. Da, mai există și alte specii de animale care se folosesc de câte un băț, cochilie sau piatră de care să se folosească în supraviețuirea lor, fie că vorbim de hrană sau adăpost, dar nu în același mod în care o fac oamenii.

Scopul acestui text nu este de a analiza dacă e bine sau nu ce face omul, de ce lucruri inventează și cum au ele impact asupra noastră, ci mă voi opri pe traseu asupra unui aspect care pe mine în mod special mă fascinează și care mă face să fiu ceea ce unii numesc, artist, artizan, meșter, designer sau cum îmi place mie să spun creator; adică tocmai această transformare, această metamorfoză care are loc între idee și formă.

Continuă lectura „De ce este fascinant să creezi? / „De la idee la formă””

Mă văd în urmă cu câțiva ani, urcând pe un scaun, în pofida înălțimii mele, ca să schimb un bec cu neon, clasicul tub, care s-a ars. De curiozitate arunc o privire peste o inscripție de pe suprafața lui și văd scris că are o durată de viață de n ore. Nu mai știu exact numărul. În acel moment mi-am pus întrebarea : Oare cu toate cunoștințele de până acum, nu ar putea fabrica un bec care să dureze mai mult decât scrie aici? În ideea de a nu mai consuma atatea resurse, chiar dacă prețul va fi mai mare?

În aceeași perioadă am aflat despre legenda urbană cum că MERCEDES-BENZ a fost în pragul falimentului pentru că a creat una din cele mai fiabile și rezistente mașini din istorie, celebra „Cobra” W123, care pur și simplu era prea bine făcută ca să necesite piese de schimb prea des, sau chiar înlocuită cu totul. Oamenii nu mai cheltuiau bani pe reparații și nu își mai schimbau mașina.

Peste ceva timp am aflat că aceste două exemple pot fi încadrate la celebra sintagmă de „obsolescență planificată„, unul din elementele strategice vitale unei economii de piață capitaliste. Traseul pe scurt e simplu: fabricăm chestii cu o durată de viață limitată încât să necesite reparații de piese sau înlocuirea produsului cu totul. Astfel oamenii sunt nevoiți să contribuie la acest consumerism al economiei de piață. Asta punctând doar acele obiecte care îndeplinesc o nevoie tehnică, o funcționalitate clar definită. Să nu mai vorbim de trenduri, fast fashion și altele.

Povestea este lungă, iar scopul acestui text nu este de a face activism ecologic sau de altă natură.

Continuă lectura „Întreținerea unui obiect păstrează vie experiența”

Mi-a căzut în mâini sub ochi cartea lui Julius Lips, care după traducerea în română sună foarte frumos – Obârșia lucrurilor. După descrierea cât mai generalist antropologic, să înțeleagă tot omul de rând această origine a lucrurilor, am rămas pironit pentru câteva gânduri la următorul paragraf pe care îl voi reda între ghilimelele de mai jos:

Continuă lectura „Răzmerița lucrurilor”

Acea perfecțiune, fără cusur, există doar în mintea oamenilor. Ea este extrem de banală și odată ce (de fapt) niciodată nu o poți atinge, devine împlinirea unui scop limitat și fad, care rămâne doar ipotetic în enunțare, dar totuși își produce efectele în expectanțe și comportament . Este vorba de perfecțiunea în linii și colțuri drepte, perfecțiunea țintită de vârful tăios al aspirațiilor noastre de a cunoaște totul de jur împrejur și implicit de a stăpâni peste orice factor posibil perturbant. Însă, ipotetic, odată ce fricile noastre despre necunoscut și imprevizibil vor fi astfel eradicate, atunci nu vom mai avea înspre ce privi, decât înspre un gol lipsit de orice posibilitate de manifestare a haosului în noi impresii perfectibile.

Continuă lectura „Perfectul deformat”

Când ne gândim la obiectele din jurul nostru, o facem pe anumite considerente. Lumea materială care ne îmbracă viețile, cu siguranță că are un ecou despre ceea ce se întâmplă în interior și ne descriu într-o oarecare măsură, fidel sau nu, cum suntem noi ca persoane. Am putea spune că pe baza acestor modalități de exprimare funcționează unele societăți sau grupuri de persoane. Și de asta am putea spune că nu este nimic nou sub Soare.

Etalarea bunurilor, a averilor, veșmintelor, a operelor de artă etc, au fost dintotdeauna un subiect bifat de unii și râvnit de alții.

Însă ideea pe care vreau să o transmit aici nu este despre a folosi obiectele, această lume materială ca pe un paravan poleit dintre noi și restul lumii. O mască transfigurată a autenticei noastre personalități. Aici mă refer la cum ne oglindim pe noi înșine, cum ne descifrăm și mai ales ce putem învăța din mediul cu care suntem deja înconjurați ca mai apoi să învățăm cum să ne înconjurăm cu mediul. Să mă fac mai înțeles:

Continuă lectura „Introspecție cu obiect”

Conștientizarea drumului pe care ne aflăm ne va trece prin poarta cunoașterii și va lua forma sinelui nostru. Dacă acordăm intenția de a ne cunoaște pe noi înșine, atunci transformarea noastră se potrivește cu forma înțelepciunii. Filosofie de dincolo de obiect!

Iată-mă, îmi zic, sculptând un bol dintr-o frumoasă bucată de tei, care spre norocul meu are și un pic de scoarță rămasă, așa pentru efect. Rașchetez cu un cuțit curb cu două muchii, marginile viitorului căuș, până când adâncitura e suficient de adâncă să mă tenteze să beau apă din ea, însetat fiind pe căldurile astea bănățene.

Continuă lectura „Provocările perseverenței”

De-am fi păpădii cu chică căruntă, să ne dorim măcar încă odată a fi admirate înainte să ne sufle zefirul de vară!

Mai surprind câteodată obiectele din casă într-o imagine care împreună formează conexiuni neașteptat de profunde. Ca or fi doar în mintea mea și ca eu le proiectez în interior/exterior cu un sens, nu prea contează.

Cert este că mă uitam la alunele din cupa din lemn și cum împreună ca întreg, iau forma cupei. Toate sunt una cu acea cupă. Iar cartea cu semințe de înțelepciune ZEN îmi stă martor la experiența momentului. Să fii una cu tot!