Lucrez la pasarea asta deja de aproape un an. Bine, sper că se înțelege că nu la una singură, ci la zeci. Încă nu vorbim de sute, căci la câte trials and error am avut, nu am ajuns la acele numere.
Prima pasăre, „the original Pedro”, mi-a ieșit din prima, cel puțin la echilibru, caracteristici și postură, fără calcule precise și fără să știu cum va arăta finalul.
Ideea de la care a plecat totul a fost să creez o pasăre care să stea doar pe muchii, pe cât mai multe lucruri, ca și cum tocmai a aterizat acolo și acum se odihnește, acolo unde a găsit tihnă, chiar dacă asta înseamnă doar un colțișor. De atât are nevoie.
Apoi am încercat să o fac pe a doua. Nu mi-a ieșit proporția. Habar n-aveam cum am ajuns să o fac pe prima. A treia nu stătea nicicum în echilibru. A trebuit să încerc toate variantele de unghiuri posibile. Apoi mi-am dat seama că ciocul contează în balans și că nu trebuie arate ca o simplă țepușă care iese din cap.
Am început să experimentez cu corian, un compus polimer care imită textura ciocului și să rafinez elementele caracteristice unui cioc.În fine, când toate aceste detalii tehnice s-au pus cap la cap, am căutat tot felul de lemne și tot felul de asortări, activitate care cu siguranță că nu va înceta, la câte variante există.
Așa am ajuns să descifrez fibra lemnului, mai ales la esențele cu fibra foarte pronunțată cum ar fi de exemplu frasin, zebrano. De ce acest detaliu? Deoarece fibra dispusă într-un anumit fel, combinată cu forma păsării, va lua după prelucrare forma unei aripi închise. Un detaliu care în definitiv va descrie ceva foarte complex prin cât mai puține elemente.
Mai mult de atât aș putea spune, dar vă las pe voi să vă aruncați un ochi peste penele lui, iar pe el să își spună povestea pe contul lui de instagram https://www.instagram.com/pedro.the.bird/ de unde îi puteți da follow în aventurile lui.
